Lasa hartiile, imi striga pieptanandu-se.
O noapte plina de baieti trosnind chibrituri
parul ei lung muncit de dulci trufii.
Iar eu mai scriu un vers si inca unul
in timp ce-mi pun camasa alungandu-mi
din maneci un neam lenes de stafii
si verbele infuleca grabite
zgomotul parului, baietii, pieptenul
de tabla gri. Vreau s-o sarut, o las sa vie
dar cineva-ntre gura mea si-a ei
aseaza lent
o foaie de hartie.
|