O, Doamne, tragediile elenilor pline de strigate
podelele erosului spalate cu lesie de batranele servitoare.
O, Doamne, tragediile elenilor
si micul refugiu pe care mi-l gasesc
micul azil, peretii lui vibrand -
ridic degetul, atat pot sa fac, si degetul are umbra
arat cu degetul spre fata Enigmei
fiti atenti, spun, nu se stramba, nu rade, nu plange
elenii erau mult mai inteligenti
ei stiau ce e binele
fiti atenti, spun, Enigma tremura incet
doar eu vad cum tremura
pentru asta am fost nascut, sa-i vad tremurul
si sa rostesc evohe si sa rostesc huo
dar putine cuvinte se mai aud, se stinge lumina
aici, in micul azil de nebuni care rade.
|