Si toata noaptea parul ti-l voi desface, parul umbrela mea de aur copilaros pe care deasupra capetelor stinse o ridic.
Sa-ti tremure de frica mortii sanii curati ca lacrimile toata noaptea.
Si toata noaptea in regatul meu subtire, cu peretii molatici ca zapada sa-ti sarut sanii, pana vor incepe sa-mi lumineze dintii fericiti.
Sa te iubesc o noapte in tara mea subtire si stelele putine sa aiba fata neagra de frica mortii. Pure, doua lacrimi sa tremure incet deasupra marii.
|