Ea era pe jumatate nebuna
ea era mereu asurzita de zgomotul sangelui.
Sluga ta, printule, tipa -
numai mergi mai incet.
Fata nebuna luminand in patul fierbinte, ravasit de pasari lacome. Cum sa-i ating genunchii atipiti ca doi copii?
Sluga ta, printule sa-mi iei auzul sa nu te mai aud sa nu mai fii.
Si-o priveam ce frumoasa e
pe jumatate nebun
o priveam asurzit -
timpan urias, plin de gauri ce fumega lent.
|