Amant al cartilor, acoperit cu praf
plec din arhiva stingerii, pe seara
urc in tramvaie, lenes trec prin piete -
la gat fularul desfacut, fularul
patat cu suc de piersici si cu ceara.
Prea tanar gatul vulnerabil, punctul slab
al trupului, punctul ramas copil.
Poti fi stapan pe-un lucru atat de nou ? Tacut
imi infasor fularul mai strans, e tot mai lung
se rasuceste-n jurul pieptului gol, in jurul
burtii, genunchilor - si-ncet cobor in lut
invaluit in fasii lungi. Sub ierburi
fosnesc familiar fulare dulci -
se duce carnea, tinerele oase
sunt crengi friabile. intreg, dispar domol.
Fularul vechi pazind un spatiu gol
al trupului, tiparul meu vesnic, de matase.
|