da, camera lunga si gri de spital
da, viata e obligatorie, doare
da, patul femeii si sangele ei mult prea pal
plecat sa se plimbe la soare
iar tu acasa intrebandu-te: cum o mai duce inima intr-un poet sfarsit? dar scufita rosie cand lupul ii mananca o data la doua zile o scufita plina de globule rosii? si sangele ei eliberat adunand zmeura si fragi de pe strazile fara urma de zmeura si fragi
sangele ei la plimbare pe corso
buna dimineata, doamna scufita palida
buna ziua, domnisoara scufita livida
buna seara, fetita cu scufa vanata
buna dimineata, buna ziua, buna seara
printre nametii de globule albe
si lupii albi (de gheata?) si trasura
in care trece viitorul, Marele
Stop Cardiac - o zi din doua sangele
pe corso la plimbare, azi nu, maine!
iar tu, barbatul, acasa si cineva care intreaba prosteste: cate sarbatori poate rabda un om, cate duminici? oricate! pana vine uriasa Duminica, eterna, sfanta Duminica sa te duca in bordeiul ei sub pamant
si sangele luand-o la plimbare
o, dumnezeule, cat sange intr-un om
matasea rosie acopera tarabele
din piata - pastarnace, verze, loboda
trec profesorii speriati stergandu-si
de .sange ochelarii, iar pe strada
copiii joaca fotbal injurand
mingile moi si stacojii care se sparg
la fiecare lovitura mult prea lesne
globule rosii, da, globule rosii
un milion, o zapaceala frageda
de mingi spargandu-se, de ochelari, de verze
huo, arbitrule celest, ce joc e asta?
iar tu acasa incercand sa-ti imaginezi degetele ei pe pieptul tau mare: palma livida, o movilita de falange, o traista de fluiere pentru cel mai umil dintre ingeri, un manunchi de lanterne, mici becuri stingandu-se lin, pe pieptul tau mana ei usoara, impalpabila ca ochelarii unui orb
sunt forme care vin si pleaca, forme
ele-s departe, cum nu le pricep?
ele trec unele intr-altele ca sangele
care se-ntoarce lenes in artere
si ea nu vrea sa stie, si ea tine
un carabus in palma plina de emotie
si are ochi doar pentru el. doar pentru el -
e gingas, ce sa mai vorbim, e viu!
si tu acasa notand: viata unui om, adica lunga si nespus de luminoasa istorie a unui stop cardiac, iar eu ce sunt acum decat un caraghios batran - la douazeci de ani cu totul altfel stateau lucrurile, eram, dumnezeule, eram, victorie si stralucire, un caraghios tanar!
si tu acasa o asculti povestindu-ti: am strigat nu mai aud si m-am trezit razand si-l tot intrebam pe doctor ce i-a venit sa-mi traga cu pumnul in piept, nimic, mi-a spus, o mica oprire, si m-am auzit razand si m-am uitat la medic care era foarte palid
si tu gandindu-te: cand va fi sa fie, peste un mileniu, se va trezi din nou dupa o vreme intreband ce-aveti cu mine si razand, de ce dai, doamne, si de ce esti atat de palid?
si aceasta viziune a sangelui ei care alearga pe strazi copilarindu-se
chiar asa, desi nu-ti vine sa crezi, copilarindu-se
e soare, e bine
vantul plimba prin aer funigei
o fata smulge conventional petalele unui mac
ma iubeste, nu ma iubeste
globule rosii, globule albe
doua zapezi care s-au indragostit
si se topesc razand una-ntr-alta
ce tumbe
ce galgait de ape subtiri si ce tumbe!
si tu acasa, doborat de oboseala, plangi ca un bou cu lacrime cat boul, si boii uriasi inainteaza in turme lungi si stravezii spre abatorul copilaros si el care-i asteapta, dar pentru dumnezeu dar tot jucandu-va ati nimerit cu totii-n paradisul copilariei - ce mai faci, copilarie?
uite, domnule, umbla pe strazi la cersit de soare si rade
nu i-ar fi rusine
uite, domnule, crede-n fantomele primaverii
nu i-ar fi rusine
uite, domnule, spune ca ea e de pe vremea dantelei veritabile
cum sa reziste?
uite, domnule, se-ntinde-n sezlongul ultimei zapezi
si dormiteaza fara pic de rusine
iar tu acasa, dupa ce te-ai convins ca mare isprava cu emotia impersonala n-o sa faci, inchizi ochii si-i strangi pana ce vezi saptezeci de sori rosii, saptezeci de argonauti in cautarea lanii de aur, saptezeci de caiere de lana pe cer, degeaba, tot nu poti scapa de imaginea sangelui ei alergand pe strazi si copilarindu-se
a dat navala pe sosele sangele femeii, s-a spart piata de flori triumfatoare si cersetoru-ntinde mana dupa bani sovaitor cum ai intinde-o floare
tu, cel cu sapte capete, ce faci prins intre crini, distinse domn balaur? a dat navala pe sosele sangele argonautilor - pe cer, lana de aur
iar tu acasa glumind: de frica, parc-as purta in burta un copil mort - si lumina ascensorului urmarita din camera, vine? cand vine? un inger batran schioapata pe scara, dar daca e ea? dar daca se opreste curentul electric cum mai ajunge sus? dar daca a cazut in zapada? trupul palid si ingust, o sanie ingropata sub nameti, rasul ei, zurgalaii, banalii zurgalai, magnificii, si cineva care-i astupa cu zapada si-si vara mana in gura si-n gatul lor pana la cot
si tu acasa soptind: te iubesc, usa de la intrare, masiva, vopsita in alb si maro, cu urmele coltilor unui dulau, usa care te deschizi fara cheie, cu un romb in mijloc si cu un cristal in forma de romb
cand se va auzi clanta inseamna ca ea s-a intors
ea a incercat alaltaieri un pas de dans
vesela
ea e de pe vremea dantelei veritabile
(am mai spus)
iar tu nu vei ceda isteriei
nu vei ingenunchea in fata usii
te vei stapani
scriindu-i calm semnalmentele:
inaltime un metru nouazeci
latime un metru douazeci si cinci
grosimea lemnului noua centimetri
un bubuit
tot mai puternic
da cineva in ea
dar de ce, dar cu ce?
sunt pietre, bulgari de zapada?
cine izbeste in usa
cu inimi?
e timpul, un mic rezumat linistit -o camera lunga si gri de spital si trupul femeii-ntr-un lent asfintit si sangele ei ce se duce la bal
sau doar la o plimbare pe corso - o ora, trei, sase se face mai limpede si mai curat si muzica rupe manusi de matase si-i soare si-o nunta si fii de-mparat
se-ntoarce pe langa copacii-ntelepti el, sangele copilaros, inca pal iar tu ce sa faci? o astepti, o astepti sa vina - sau nu - de la bal
|