Fiinta-ti straluce in ochii mei goi,
Aievea si-o candela inchide o flacara vie,
Ce arde vioi.
Si sufletul-mi plange de dor si e sloi,
Un gand iar batut de vant si de ploi,
M-apasa strigand.
Iubesc sa traiesc in linistea vietii,
Doresc sa mai cant un vers ce-l rosteai,
Tu, tanara mama ce-odata-mi spuneai,
Ca totul e dar.
Un dar ce-l primesti e viata si suflet,
Puternic iar simti, si-n suflet minune,
O dulce alinare tu sigur nutresti, o dragoste pura,
A ta mana odata-mi strangea
Durerea din palma si suav mi-alinta
Copilul din mine.
O mama perfecta ce sincer graia
Un inger blond mereu se-apleca
In fata finite ce-odata era,
O mama perfecta.
Acum nu mai vad, orbita indur,
Pedeapsa divina.
Nici urma nu vad,
S-apara o umbra, macar s-o revad.
Desert imi e viata, prezentul mi-e lagar.
|