Vad chipul lucrurilor acum
Metamorfozat intr-o fiinta pe hartie
Mereu, mereu. cuvintele pe drum
Sa-mi cladeasca intr-o lume vie.
Iar timpul prezinta arome diferite
Si din cand in cand, siretul.
Imi da impresia unor flori ofilite
Tintuind pe loc pamantul.
Se-aud in gol ecouri repetate
In noapte, caramizi ce cad in gol
Atatea vorbe regretate
Atunci, acum, jucand acelasi rol.
Rani adevarate ce-mi sangereaza amintiri
Intensificate de o tacere suspecta
In sudoare ma trezesc in zori
Toate au trecut in sunete de soapta.
In asteptarea unui miracol
La coltul casei parintesti
Vindeam timpul alergand spre viitor
Eu. acolo, acum, imi spun : - Sa zambesti .
Cu slabiciuni si temeri
Timpul m-a hranit si am crescut
Dar am stiut mereu in lumea mea
Sa-l reduc la un timid cuvant.
Schitez acum pe o hartie rece
Un gand, si astfel .
Vechiul ceas de-acum va tacea
Si toate ceasurile se vor intoarce
In pamant.
Plange timpul si tremura de frica
Langa o penita si o calimara cu cerneala
Demult, uitate pe o masa
Imprastiate pe podeaua rece
Ganduri scrise, ce liber nu il lasa.
Un moment de liniste, va rog
E doliu pe pamant,
Timpul de uitare. a murit
Ma duc sa-i pun o floare
Pe mormant.
|