Isi leapada coroana cu purpura regala,
Si toata mascuiala de slava si lumina
Cu care-nflacarase frematatoarea sala,
Si vlaguit se-ntoarce la muceda cabina.
In orice miez de noapte cutit de ghilotina
Cortina ii reteaza viata triumfala,
Truncheatu-i geniu moare in ulita haina
Si cezarul i-o umbra in lumea zilei goala.
Batai tarzii din palme ii mai trimet ecoul,
Multimile grabite se-nghesuiesc la scara
Si somnorosul teatru sta pleoapele sa-nchida.
El, despuiat de aripi, biet fluture de seara,
Cu smucituri amare imbraca-ncet sacoul
Si, iarasi, vierme, intra in vechea cristalida.
1942, martie 3 Bucuresti