La miezul noptii-n iezer de clestar
Furis se scalda fata de pescar,
Camasa, fota, smulse, mototol,
Din stuf duc dorul trupului ei gol.
Pe limpezimea sanilor ce ies
Bujori de apa alte strafe tes.
Ea cand se joaca sub poleiul pal
Cu mingea lunii azvarlita-n val,
Cand fulg de aurora grins pe lac,
0 poarta, pluta,unda dupa plac
De-i licare peste genuni hoinar
Seninul parului de chihlimbar,
Cand, alba vidra, se repede-n fund,
Unde tipari de raze se ascund,
Cu degete urzite in voloc
Sa-si dibuie salbaticul noroc.
Bat mrenele picioarelor argint?
Ea-si subtiaza-notul spre alint,
Lin se lungeste-n spume ca-n crivat,
Si strange-n brtae valul fermecat,
Si-si mangaie iubitul diafan
Cu-a palmelor cause de margean,
Se arcuieste peste el atat
Ca stele-i vin la umeri si la gat,
Si cum ia-n piept molatecul talaz,
Luceaf arul i-atarna de grurnaz.
Cat zuliari pe-alaiul ei cerese
Clabuci de nuferi o invaluiese
Cresc inelate apele de spasm,
Ea tot mai singura-i ca intr-un brim.
Atunci, ca sa-si viseze visul tot,
Ea-si face-un lenes din inot,
Si o paleste spaima ca un dor;
De s-ar ivi acum un zburator!
Zvacnind intreaga, scote boiul sui,
Dar nici un fat-frumos la panda nu-i,
Doar din tufis privighetori mladii
Intind liane lungi de melodii.
Si-aprins de dragul ei, tot cerul greu
Cu zodiile lui se muta-n helesteu.
1941, ianuarie 15-20 Bucuresti