Domol se misca zeii nomolului fecund.
Le picura pe frunte amurgul luat in coarne,
Ca parc-ar vrea deodata in aur sa se-ntoarne
Elementarul negru ce-a rabufnit din fund.
Salbatica stihie din smarcuri s-a ales,
Ia chipuri smoala hada si umbla pe picioare,
Mugesc catre lumina huidume visatoare,
Noroi cu ochi nostalgici porneste peste ses.
Ies doi, ba trei O turma, haotice vedenii,
De varsatori zanatici scapati de dedesupt
Isi scrie zodiacul cu malul tot ce-a supt.
Pe drumurile noastre Spaimantatoare genii
Aduc in sate noaptea dospita-n vraji de stele.
Opriti la porti, asteapta, ca soarta-n ceasuri grele.
1948, august 3 Bucuresti