De-ar sti stejarul ghinda cui slujeste
Rodesc tot mai putin si tot mai rar,
Aceeasi seva cruda urca, dar
Pana ajunge-n varf se-ntelepteste.
Ma zbuciuma oracole-n zadar,
Secura lumii singura-mi luceste,
Iar fi-voi lemn ce-n tandari putrezeste,
Auguste reverii s-or face jar.
Nu ma strujiti in schiptru triumfal.
O, ce-ati iacut ? Vedenii ma framanta
E un palat cladit de salamandre.
Acolo-ntre meseni, sub policandre,
Maret si-n maini cu magicul pocal,
Sta veacul, sus, se clatina si canta.
1944, ianuarie 25