Ce fumos se joaca norii cand sa plece toamna buna:
Parca ar vrea sa o urmeze, parca ar vrea sa mai ramana.
Frunzele tesute-n bruma se amesteca-n tristete
Ca plapanda balerina incurcata-n batranete.
Totu-n jur incremeneste, parasite de culori.
Numai vantul joaca prinsa speriind vreo doua ciori.
Aratura de pe campuri e ca scoarta de copac.
Turlele de la biserici stau in ceata ca-n iatac.
Am putut sa prind in beci, in borcane, al ei gust:
Mere, nuci, gutui si pere, patru sticle dulci de must.
Am facut si foc in soba, lasand abur pe feresti.
Doar bunica toarce lana adormindu-ne-n povesti.
Loredana Boros, 01.12.2007
|