|
Pe cer atarnau matele stelelor
|
|
|
Intr-o gradina un om se vrea
cu indarjire copac
cata sa nu-l bage nime' n seama
sa fie doar o privire fixata in hauri senine.
Prin corpul lui galgaie
seva stelelor, iar pe chip
alearga nori inalti de extaze.
Parul sau lung ajuns
bogata coroana e gaurit de-o raza,
de-un deget de stea,
infipta in intunericul humei.
Singura sa amintire.
clipa cand a dezgropat o cometa.
Un paun cu-o coada incompleta
venit dintre plante de omag
ii da tarcoale.
Are 1000 de ochi de spectator
si - aduce cu sine mirosul
regnurilor miscarii.
Copacul uman isi smulge nemultumit
din muschi servieta abandonata pe-o banca.
Dispare. asemenea in urma padurea
in semne incompleta abia de suporta
grele mate stelare.
|
|
Pune poezia Pe cer atarnau matele stelelor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|