|
|
|
Intr-o gradina un om se vrea
cu indarjire copac
cata sa nu-l bage nime' n seama
sa fie doar o privire fixata in hauri senine.
Prin corpul lui galgaie
seva stelelor, iar pe chip
alearga nori inalti de extaze.
Parul sau lung ajuns
bogata coroana e gaurit de-o raza,
de-un deget de stea,
infipta in intunericul humei.
Singura sa amintire.
clipa cand a dezgropat o cometa.
Un paun cu-o coada incompleta
venit dintre plante de omag
ii da tarcoale.
Are 1000 de ochi de spectator
si - aduce cu sine mirosul
regnurilor miscarii.
Copacul uman isi smulge nemultumit
din muschi servieta abandonata pe-o banca.
Dispare. asemenea in urma padurea
in semne incompleta abia de suporta
grele mate stelare.
|
|
Pune poezia Pe cer atarnau matele stelelor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|