Eu si cu dublura mea producem acelasi lucru
Acelasi frunzis, lung, galben, tot mai rar
Ne suportam intr-o simbioza partiala
Eu am capul si trunchiul, el picioarele.
Ce rod putin, ce multa frunzaraie suportam
Intensa, colorata a himera.
Am cautat amar de timp dublura
Era un semn al lumii celelalte
Si el dadea pe-aici, prin mine
Umbla cu mine, construia nazbatiile mele.
Miscarile sale erau adesea sincrone
Iar alteori lumini de repetitii nesfarsite.
O vreme am fost complexat de prezenta-i
Credeam ca ale mele fusesera-ale lui.
Poate ca si el era complexat
De vietuirea mea, de alergaturile prin vant.
Contemplam artagos miscarea
Cine a facut primul gest, din care lume?
|