Plecati pe balustrada fantasticului bord Al vechilor trireme, anticii contemplara Lucind in Ursa-Mica, albastra stea polara Fixata-n nemiscarea letargicului Nord.
Sub lespezi daltuite in gustul lor sever, Sub largile lor pleoape inchise pe neant, Popoare fara numar, pe tarmul celalalt, Au dus stabilitatea figurilor din cer.
Dar daca ochii-aceia vreodata s-ar deschide
in veacuri viitoare, privirile stupide
Ar cauta zadarnic, spre-acelasi Nord, Polara.
Zadarnic Salomeea cu ochii-i in migdala Ar cauta-n langoarea-i de moarta-orientala, Iar steaua-i confidenta, consolatoarea, clara
|