In ultimii zece ani am avut doar trei vise:
Chemarea, Suspinul și Regasirea, descatușate, dezlanțuite
Venite sa doara, promise de Cel Ce Vegheaza
Și zorii se intristeaza in lipsa creației.
Toate trei intr-o singura noapte
Trei șoapte apasate, poruncitoare
Intr-o saptamana care mulțumea timpului
Pentru nerabdarea cu care-și scutura clipele
De pe aripele obosite de așteptarea creației.
Chemarea
In primul vis, Cel Ce Vegheaza se-aseaza sub ganduri
Poruncind luminii sa se joace-ntre stele
Alaturi de ele sa ștearga lacrima ce corodeaza lumi
Furtuni sa-mblanzeasca in parul celei pe care o aștept
Pe piept nu mai este loc de temeri și regrete.
Suspinul
Al doilea vis se naște și imi ofera taina și febra
Tenebra ce amorțește priviri și zidește pasul,
Glasul ei in palme reci se sparge
Și-ncet se retrage faramițat, sugrumat și inecat
Sub mari, sub uitari, in acorduri de pierdute cantari.
Regasirea
E cel din urma vis pe un rug aprins
Și un dor nestins, necuprins incepe sa doara
Pe piept vor sa reapara iluzii și cantece,
Fluturi, descantece, zboruri și ingeri
Sub pleoape tot sangeri. Acum doar privesc
Cum heruvimi se trezesc și parasesc pustia.
E ea, poezia, privirea treaza a Celui Care Vegheaza.
Gabriel Dragnea
|