Gabriela Melinescu
Nastere: 16 august 1942, Bucuresti
Deces:
S-a nascut in Bucuresti la 16 august 1942.
Urmeaza cursurile Liceului "Gh. Sincai, pe care le incheie in 1960, apoi cele ale Institutului Pedagogic de trei ani; continua studiile la Facultatea de Limba si Literatura Romana din Capitala, cu examenul de licenta in 1967.
Debutase in revista "Luceafarul in 1959, cu versuri, iar in 1965 ii apare primul volum de poezii, Ceremonie de iarna. Din 1975 locuieste in Suedia, unde va continua sa scrie, atat in limba romana cat si in limbile suedeza si franceza. in 1982 ii apare volumul de versuri (in limba romana) Casa de fum la editura regretatului Rene Coeckelberghs, sotul poetei.
Este laureata a prestigiosului Premiu al Academiei Suedeze pe anul 1990, pentru poezie scrisa in limba tarii de adoptiune. isi dovedeste plurivalenta creatoare prin publicarea de eseuri, romane, reportaje, povestiri fantastice, literatura pentru copii, memorialistica. Pe cand celelalte debutante ale Colectiei Luceafarul se infiorau senzual tactilizand cu candoare simulata materia ploilor, Gabriela Melinescu alege abstractia restrictiva a iernii pentru a cerceta autoscopic interiorul legii; ea vrea sa sugereze ca discursul poetic nu se poate imagina altfel decat prin abstragerea din cotidian si senzorial.
Exista in poezia de inceput a Gabrielei Melinescu o jubilatie senzoriala, un dar al confesiunii gata sa impartaseasca o stare printr-un "ceremonial eterat al iubirii, ce-si trage substanta dintr-operceptie ingenua, candid-infantila a lumii (Ion Pop), inclinatia spre ludic este fireasca si traduce o stare emotiva. Volumele ulterioare de poezie trec printr-un proces de cenzurare a confesiunii, astfel ca emotiile "ajung in vers sub infatisarea umbrei lor abstracte (Eugen Simion). Acestei dorinte de depasire a confesiunii ingenue ii va corespunde, in planul textului, un proces de abstractizare a limbajului, de inceata deplasare a lui spre zona denotativa. Poeta bucuriei simturilor, ajubilatiei unei varste a candorii- efigie persistenta a inceputurilor sale lirice - isi pune acum " boala de origine divina sub semnul unei nostalgii a puritatii. Versul ei devine, in evolutia-i fireasca, "expresia unei stari de evanescenta, de risipire a fiintei, dupa expresia criticului Ion Pop. Acelasi critic sublinia (in volumele urmatoare) insinuarea unei "obsesii a {realizarii, ca si o "repugnanta a organicului, tradusa si printr-o oroare de mirosuri fetide. Textului initial de tip confesiv, trecut apoi printr-un proces de intelectualizare a expresiei, sugestia inlocuind candoarea genuina, ii va lua locul acum vocabula amorfa, secatuita. Volumul din 1982, publicat in Suedia, este intr-un fel incheierea migratiei triumfale (intr-o evolutie poetica previzibila) a dezgustului. Poeta proclama ca stare lirica esentiala fobia organicului, spaima, "obsesia evanescentei si a de-materializarii, dupa cum constata criticul Gabriel Dimisianu. Acelasi critic concluziona ca lirica poetei, acum, "nu mai este o poezie de stari, de transcriere a unor impulsiuni si anestezii, ci se ridica la viziune .
Chiar si de departe si de demult, vocea lirica apoetei se integreaza spiritual-organic, am spune - poeziei unei epoci, si nu numai atat. Parte inseparabila din-tr-un fascinant intreg.
Gabriela Melinescu scrie fara complexe, ca o adevarata poeta europeana si poeziile sale pot fi oricand traduse in limba romana (in orice limba!) intrucat emit acel halou de semnificatii ce caracterizeaza totdeauna discursul unui mare poet. Acum imi dau seama de ce, luand in mana volumul Poezii (ed. Vitruviu, 1997) si rasfoindu-1 am fost socat intrucat taietura versului si iradierea semantica a acestuia nu se inscriau in topografia textelor scrise de poetii de acasa. Parca, de fiecare data, se adauga inca ceva, un vartej interstitial, o neasteptata rigoare, un liant neprevazut ce proiecteaza discursul intr-un plan pluridimensional, scotandu-l din simpla rostire univoca si oferindu-l unei lecturi mai generoase. De cand se afla in Suedia, Gabriela Melinescu scrie altfel, mai grav si mai concentrat decat inainte, investigand si rasucind sintaxa cu autoresponsabilitate sporita, ca un scriitor european necomplexat.
Volume de versuri:
Ceremonie de iarna, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Fiintele abstracte, Bucuresti, Editura Tineretului, 1966;
Interiorul legii, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Boala de origine divina, Bucuresti, Editura Albatros, 1970;
Juramantul de saracie, castitate si supunere, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972;
Inganarea lumii, Bucuresti, Editura Albatros, 1972;
Impotriva celui drag, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975;
Casa de fum, Stockholm, Editura Rene Coeckelberghs, 1982;
Juramantul de saracie, castitate si supunere, editie antologica realizata de Ileana Malancioiu, Bucuresti, Editura Litera, 1993.
Din vietile faraonilor a aparut in volumul impotriva celui drag, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975.
Cel drag ca oaspete a aparut in volumul impotriva celui drag, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975.
Pasarea care plange a aparut in volumul Casa de fum, Stockholm, Editura Rene Coeckelberghs, 1982.
Mesagera a aparut in volumul Casa de fum, Stockholm, Editura Ren6 Coeckelberghs, 1982.
Aprecieri critice
"Sub «briza durerii», sub «Ursa Mayor», in fata marii adresandu-se acum marilor elemente cosmice, subiectul liric isi rosteste discursul cu o demnitate tragica, evitand orice retorica de suprafata, intr-o expresie esentia-lizata. Seninatatea spiritului traduce impacarea cu un destin stiut precar, despartirea de lucruri putand fi traita, in ultima instanta, chiar ca «extaz al ilimitarii».
(Ion Pop - Dictionar analitic de opere literare romanesti, voi. II, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 1999) (FI. S.)
Citeste si:
|
|
