A plecat la vanatoare tatal meu, tatal meu incuindu-si in caseta de arama dantura de minereu.
Ca un voievod candid de draci plin si de
hematii a plecat lasand in cui singura camasa lui crin crescut in gratii Aleluia, Ale lui
Se aude cum respira ca un muzical ostatic
intre tatal meu si ea umbla aer galben static.
Narile tacut in aer
il adulmeca
se simte
umbra rosie venind
lin incinerand vesminte
Vine peste alb
brusc se face
o transfuzie de rosu
in tesutul rupt de rufa
sunt ca fumul
ce ramane
dupa ce-a fost biciuit
de spaima drumul.
Si sufletul stang se aseaza
intre coaste si il strang. Vine de la vanatoare tatal meu, tatal meu,
mama spala in final
rosie camasa,
albul cade-ncet pe guler
si pe pereti
din nostalgicul oval.
Sa vorbim incet cuvintele mele cu par
de animal pe ele si impotriva cui Aleluia, Ale lui.
|