Aprilie, adesea raman infipti in tine
pe crengi, ca mugurii, mortii.
Oare, daca-as fi in stare sa-l strig
m-ar auzi cel drag
si ar deschide incuietoarea de argint a portii?
Si daca m-ar lua pe pieptul lui zdrobit as indura cumplita atingere cu vesnicia? Rasul lui fericit, asprul lui sarutat si rugaciunea intima de a pastra secreta vederea unui inviat?
Aprilie, tanara inca printre cei vii alerg, convulsiile creierului meu, iata-le, precum vuirea in care explodeaza marea!
Spuneam: sa spal vasele in vin curat,
sa pregatesc in taina pentru el mancarea
Si daca va veni si daca vom incepe sa gustam
din vinul aromat, din painea si din sarea,
as indura, as indura,
rasul lui fericit, asprul lui sarutat
si rugaciunea intima de a pastra secreta
Vederea unui inviat?
|