Aceasta nu este ultima scrisoare pe care ti-o scriu
Corespondenta noastra continua
desi se spune ca ai plecat pentru totdeauna.
Nu ca deobicei in Franta sau Turcia
unde prin hipnoza un vrajitor
te va invata repede rusa ori chineza
sau toate limbile dintr-o data
Toate limbile pe care un poet
are pofta sa le guste ca pe vinuri.
Cu toate ca nu mai ai nici o adresa
poseda inca, batrana ta mama
cutia noastra postala minunatul dulap de poezii
care exista in camera ta,
dulapul de poezii cu picioare de grifon
si aripi de balaur,
dulapul care poate sa mearga si sa zboare
inainte si inapoi
din lumea asta catre cealalta.
Dulapul de poezii
care poate strabate ca un fulger
prezentul si trecutul, inapoi
pana in acel timp si loc
unde tu te-ai nascut.
Acolo te poti intalni pe tine insuti
un baiat nascut beat de sampanie,
citind in cada din baie,
cu poemele lui Baudelaire in sange,
baiatul scotocind in biblioteca tatalui sau
ganditor, pe umar cu corbul lui Edgar Allan Poe.
Dulapul de poezii, aceasta minune
care stie multe despre noi,
conversand tot timpul cu poetii planetei
in timp ce noi fermecati ascultam
improvizatiile lui Erik Satines
"Trois gymnopedies" si "Desespoir agreable".
Dulapul de poezii mereu deschis pentru magie,
pentru ameteli placute
si toate dezgusturile posibile.
dulapurile de poezii care singur intelege
ca tu ai inca multi poeti de descoperit,
cel putin o noua limba de invatat
si inca o femeie de cerut in casatorie.
Te asigur:
Aceasta nu este ultima scrisoare pentru tine,
corespondenta noastra continua,
cu toate ca nu mai ai nici o adresa.
Exista inca
dulapul de poezii cu picioarele de girofon
si aripi de balaur,
dulapul de poezii care merge si zbura
inainte si inapoi,
din lumea asta catre cealalta.
|