Stramosii nostri traiau in stralucire
pe un pamant care nu exista.
Pe o iluzie ne-am petrecut copilaria.
Un timp ne-am tinut pe sanul matern, de frica sa nu ne pierdem De aceea vedem noi in" si auzim tunetele, surzi. Parintii ne-au invatat: viata fara sens, strigandu-Nimic nu e adevarat, totul De aceea mi-am creat o in crierul de copil a umplandu-se cu lucire, cu patru ochi si patru guri cu urechi pe toata Spiritul nostru s-a innodat
Si iluzia a mers mult mai de cosmicele reprezentari in lumina s-a imbracat i si ne-a cules in ramurile ei si cu o voce vuind usor ca Copiii mei, copiii mei!
Pe tine lucesc valorile Cuvintele te contempla cu unei stiinte divine, in apa ta murdara sta adevarul curat, amestecat cu broaste si
Pun mana in apa si rad.
Numele tau e adanc ca Un pantec in care alte precum maruntaiele. Din numele tau curg O mare bucurie strabate
Un timp ne-am tinut strans ca niste lipitori
pe sanul matern,
de frica sa nu ne pierdem in haos.
De aceea vedem noi in intuneric, orbi,
si auzim tunetele, surzi.
Parintii ne-au invatat: dansul si minciuna,
viata fara sens, strigandu-ne de la nasterea in urechi:
Nimic nu e adevarat, totul e permis!
De aceea mi-am creat o camera sfanta,
in crierul de copil a aparut iluzia cu doua capete,
umplandu-se cu lucire, am descoperit fantoma vitala:
cu patru ochi si patru guri,
cu urechi pe toata suprafata.
Spiritul nostru s-a innodat cu spiritul iluziei.
Si iluzia a mers mult mai departe de cosmicele reprezentari ale femeii si barbatului, in lumina s-a imbracat iluzia ca intr-o mantie si ne-a cules in ramurile ei ca pe fructe verzi si cu o voce vuind usor ca iarba ne-a strigat: Copiii mei, copiii mei!
|