Cum priveam fix
amurgul raspandit pana in sange,
pe o ramura am zarit
pasarea care plange.
Cum nimeni nu era intre noi
am soptit:
poate esti numai un copil vrajit
Cum priveam fix
pe fereastra cineva a strigat;
aerul din aer s-a miscat,
tot ce vazusem
ca fumul s-a spulberat.
Ce amintire, susoteam noaptea;
durerea din om in pasare a trecut.
Sau poate
numai
mi s-o fi parut
|