Mi-e frica sa nu te pierd,
ca oamenii saraci ma rog in fata,
vasului pretios al cerului,
sa nu te spargi, stele sa nu cadeti,
planete rataciti mai departe
ca zimtii aripilor pe deasupra capetelor noastre.
Corpul tau asemeni Universului este;
vas in care Soarele se ridica in fiecare dimineata.
in genunchi ma rog pentru inaltarea lui.
Ca ziua si noaptea se schimba simtirea ta,
frig si cald e in corpul tau ca in Univers.
Aud acum cel care a fost viu, azi e mort,
cel care canta, tace.
Ai grija de tine, bucuria mea,
mi-e frica sa nu te pierd, sa nu fi fost tu
leul ucis in desert
din care miere au mancat vanatorii.
|