Sa traiesti in cercuri inchise cu mlastini facute sa soarba o lume obscura, o lume dementa si oarba
mintea sa nu-ti poata urca dincolo de contemplarea buricului sa tragi de pamanturi ca vitele pe genunchii nimicului
si aici, unde mai circula vesti
dinspre Pergam si Elada, dinspre inalte
lupte oculte tu sa n-ai habar de nimica si nimeni sa n-aiba auz sa te-asculte
sa mori in nestire ca mustele, harul cel nascut o data la o mie de ani
sa piara ca pulberea, in rasul multimilor.
|