Poate a fost vis, dar mi-am dorit
O casa cu prispa in alb varuita
Cu geamuri mari si luminoase
Cu tigla rosie-nvelita
Sa fie musai in deal
In plina lumina si soare
Strajer sa fie cerul senin
Ce se apleaca peste zare
Vecina sa-mi fie livada
Un petic de nobila vie
Prin ele plimbarea sa-mi fac
In simfonii de ciocarlie
Pe prispa fotolii din rachita si pai
O bancuta de lemn de timp lustruita
O masuta mereu cu o carte pe ea
Ca-n ceas de odihna sa fie citita
Zabrelele prispei cu ghivece de flori
Dar multe, sa nu mai incapa
Jos, langa prispa, pitita-n verdeata
Din piatra facuta, o fantana cu apa
In curte pasari de toata Zidirea
Mereu in harjoana si cearta-ntre ele
O pisicuta si un catelus
Sub stresini, cuiburi de randunele
S-adie seara zefirul
Sa joace razele lunii
Si stand pe prispa, s-ascult
In tihna linistea lumiii
In casa, pe albii pereti
Tablouri de familie si stergare,
Un camin in care bustenii sa arda
Un coltisor pentru-nchinare
Si peste tot, si peste toate
Stapana fie fericirea
Glas de copii ce implineste viata
Un el si-o ea de mana cu iubirea.
|