In vaduri ape repezi curg
Nu, no sa-ncep asa
Ca doara eu nu sunt Cosbuc
Nu sunt, dar am de spus ceva
Se pare ca ne-am cunoscut
Cand bruma cade pe coline
Eu, nu prea-ntelegeam nimic
Ea-ntelegea si pentru mine
M-am intrebat ce-o fi simtit
Ca m-a adus pe lume
Raspunsul l-am primit demult
Desi nu i-am cerut ami spune
O, mama, dulce mama
Prin negura de vremi
Te vad parca aievea
Te vad parca-i fost ieri
Si-atunci cand imi e dor de tine
Atunci cand inima ma doare
Ma-ntorc in dulcea mea copilarie
Cand langa tine cresteam mare
Si-mi place sa raman tot in visare
Cu chipul tau mereu in gand
Chiar daca inima ma doare
Si ma trezesc din vis plangand
Erai pe-atunci la varsta mea de-acum
Erai in plina tinerete
Si raspandeai doar bunatate-n jur
Iar noi cresteam sub blandele-ti povete
Te vad in linistea de seara
Cand toti in juru-ti ne strangeam
Cand poveste-ai de-odinioara
Si chipu-ti bun sub pleoape il luam
Iar, cand prin somnul fara griji
Simteam pe frunte o mana calda
Stiam ca esti acolo, si veghezi
Si, te vedeam in vis o zana alba
Asa mi-ai leganat copilaria
Continuand realitatea-n vis frumos
Si mi-ai sadit in suflet bucuria
De-a fi la semeni de folos
O, mama, dulce mama
Din vremuri de demult
Mai dami iara putere
Sa fiu asa cum m-ai crescut
Ca, adeseori, pe drumurile vietii
Cand de necazuri multe te lovesti
Chiar daca ai in suflet frumusete
Te clatini, si uiti de bunele poveti
Mie-mi ajunge sfatul bun din vremuri
Cand cu migala, dar durabil, in suflet mi-ai sadit
Ca-n viata, chiar de te lovesti de rele
Sa poti sa fii mereu tot bun, frumos, cinstit
De aceea, mama buna, atunci cand dau de greu
Am invatat sa nu m-opresc din drum
Invoc doar, din trecut, frumosul chip al tau
Si totul e usor, si raul se transforma-n fum
O mama, dulce mama, mamica mea in veci
Icoana, mereu vie, a sufletului meu
De ce ai plecat, de ce a trebuit sa pleci
Ca noi sa suferim mereu, mereu..
-scrisa intr-un febr.1989 cand ea, mama, a plecat..
|