Am in curte un par batran
Asa l-am cunoscut cand am venit
M-am atasat de el fara motiv
Si cand au vrut sa-l taie, i-am oprit
Nu e decat un pom, dar parca e fiinta
Si-mi place sa-i vorbesc mereu
Imi zic ca avandu-ma aproape
Poate nu-i este tocmai greu
Vara il ud si-l ingrijesc
Ii sadesc, roata, floricele
Ma bucur cand pe ramuri ii ciripesc
Puzderie de pasarele
Iar via ce-i este vecina
Si vrea sa i se suie-n spate
O cumintesc, pe-obraznicuta
Si-o dirijez in alta parte
Si-mi multumeste-n felul lui
Vara, cu umbra-i deasa, racoroasa
Cu verdele ce straluceste-n soare
Cu para galbena-zemoasa
Acum e iarna si-s nameti
Alb e de-atata nins
Dar e tot falnic, si sta drept spre cer
In aspru ger, si nu se da invins
Mi-e drag, si il iau ca exemplu
Ce drept mai am sa plang ca nu mai pot
Cand el suporta, si parca-mi sopteste:
- O lupta-i viata, deci te lupta, asa socot. |