Cand toate parca se vor fi sfarsit
de fapt doar ce se vor incepe iar
cu ganduri de mo fi iubit
cu gand de vorbe parca spuse in zadar
cu zile lungi de care eu as vrea sa stii
cu dor nespus cear arde pentru tot ce nui
cu ochi inchisi, cu mine fara, pe langa tot ceo fi
cu moartea prea departe, cu dor de nas mai fi
si strang din ochi, si dau din cap
ma duc sa-scult, un murmur prea demult uitat
ma-ntind usor, sil las sa vina
pe cel, din care-a-lui pricina
m-astern in randuri, care doar suspina.
in intuneric parca-ar vrea sa vada,
si-n liniste chiar sa te-auda,
prin vise el incet paseste,
doar el, cel care iti doreste
sa ai in ochi tu, doar lumina
sa-ti fie sufletul gradina
sa uiti de lacrimi, sa uiti de toate
sa uiti de tot ce nu se poate.
sa fii doar gand, nu e posibil,
sa fii doar poza, tu n-ai vrea,
sa fii un dor, e prea putin
caci stiu ca vrei sa fii a mea
deci nu se poate sa ramai
un dor ce nu poti sa mil spui
deci nui posibil sa raman
minune de pe alt taram. |