Ma inec intr-o sclipire oarba:
taciturnul gand zimtat
imi impusca goliciunea trupului,
aruncand in mine cu podoabe -
negre, albe, scufundate
in aluat de sange
si-aburind de fumul
parcurgand cararea dintilor tai
M-ai inecat orbeste, sclipind din ochi
- ca zumzetul albinei schioape de un ac -
un tainic vis de-al zeilor
cazuti in plasa firii tale
soptind:
"- Te voi orbi cu sclipirea,
desi vointa-mi este moarta,
ca sa-mi alatur cucerirea muta
prin doruri inecate de-altadata." |