Unghia lui dumnezeu de la o mana
e galaxia ce se roteste-ntr-o rana
ma cuibaresc in haosul acesta pribeag
din care-am fost zamislit cu solstitiul in prag
si ma-nsor cu elementele toate
prin care sorb infinit pe nerasuflate
poate e numai o amintire ca sunt
poate n-am nici o dovada de mai demult
aparatele noptii functioneaza
intr-o lume ce vesnic creeaza
spre mine-si intinde melcul un corn
cu care pipaie pamantul la capricorn
in stanga si-n dreapta nemurirea
ca o femeie ce nu-si cunoaste firea
lupte se dau in interiorul pietrei
in timp ce ma asez pe lutul vetrei
si gandesc in existenta mea
drumuri albe care duc la stea.
Pune poezia Drumuri care duc la stea pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.