In odaie e joi
ma-mpiedic mai mult de trecut
privesc scrisorile, ascult muzica altui veac
undele calatoresc la urechea ce-ar vrea sa asculte mai mult
tumultul de-afara, repetitia diurna si stinsul stelelor
candva pe pamant a fost noapte continua
apoi intunericul fu sarbatorit de lumina
dealurile si mormintele au saltat ca niste cai de cursa
apele au inceput sa navaleasca in viitoarea sursa
astfel intr-un scurt timp de cateva milioane de ani
s-a statornicit pe pamant timpul
in odaie e joi si joia sufar mai mult
caut printre lucruri urma creatiei
lasata de dumnezeu
poate vreo eroare sa fi facut, poate sa fi uitat ceva
anacronic si lipsit de semnificatii
dar toate sunt la locul lor
mana mea stanga si piciorul descleiat
ochii si lutul ars din privire
eterna intrebare despre cunoastere si iarasi
obsesiva alunecare spre pacat
luciul de viata, arborele cotit al existentei
privirile saracilor neadapati
toate se-nscriu in acelasi cerc de senzatii
neputincioase
in odaie e joi, afara e luni sau duminica
oamenii merg la biserica si fosnesc in lutul casei scrisori din alte lumi
accept si trec mereu pe drumul cunoasterii
si necunoasterii.
atat.
|