Uitasem de mult ca respir, ca aerul ma cerceteaza adinc pina-n marginea inimii, parasindu-ma de fiecare data cu nevazute amintiri si mesaje, uitasem
aceasta obisnuita, straveche incercare a vazduhului
de a ma stapini, batindu-ma cu valul sau ritmic cape un mal de lut
Dar, aseara, in vreme ce luna
se juca printre brazi cu oglinda,
mi-am vazut deodata puterea pieptului
scriind cu aburi calzi,
aproape luminosi din pricina zapezilor,
ciudate semne, ce inginau
fumul calator al trenurilor
despletit prin coroanele salcimilor
(pe care, in treacat fie zis,
intotdeauna am nutrit banuiala
ca-i ajuta sa-nfloreasca).
Poate era frigul de vina,
desigur luna, sau poate caldura mea
pe care o simteam crcscind
din nervurile palmei tale mici
adunata in mina mea -
dar semne ciudate porneau
din pieptul meu, inginind
alergarea cerbilor printre brazi, peste umerii stincilor
Unde se duc oare, unde alearga ?
ma intrebam plin de mirare, privind
ciudatele forme, calde, fugare,
ce izbucneau in larg
desfacind pirtii albe in intuneric,
ca altadata sabia fina, lucitoare,
a tineretii.
Unde se duc ? ma-ntrebam,
si m-as fi luat dupa ele tiptil,
strapuns de curiozitate,
ca dupa niste urme ce simti ca te duc
spre usa unui adevar insemnat.
Prea mirat eram insa (poate
si din pricina lunii), dar, prin aceasta
lespede grea ce ma tintuia in loc,
auzeam furnicind cald, subtire,
mari banuieli bucuroase:
o, desigur, imi spuneam,
aceste semne fugare ale pieptului tau,
aceste forme albe, calatoare,
ajung undeva, trebuie sa ajunga.
Negresit, ele strabat padurea,
trec muntii si se lasa pe vai, dincolo,
spre marile orase
Fara doar si poate, ele ajung undeva,
asa cum ajung la tine,
in acelasi chip si in altele,
toate mesajele, toate gindurile oamenilor,
cercetindu-te adinc,
pina-n marginea inimii.
batindu-te neincetat cu valul lor ritmic ca pe un supus mal de lut pastrator de urme si amintiri
O, negresit, imi spuneam,
nu incape nici o indoiala,
aceste semne fugare ajung undeva,
ajung unde trebuie sa ajunga
Fireste, ca ajung,
altminteri, vezi bine,
altminteri, la naiba!, ce rost ar avea
sa respiri ?
|