Fierbinte stai aburind ca o ceasca stravezie
in care, vraci iscusit,
infrigurat de uriase iluzii,
clipa indelung alegind-o,
tremurind
las sa picure-ncet neinteleasa lacrima de opal
ce pierind in adincuri stirneste
tulburi furtuni.
Tulburi furtuni limpezitoare
in ochii tai, pe cerul tau, pe care in vraja,
curind apoi,
prin umede lumini,
trec lungi, indelung plutitoare,
siruri de cocori.
Cerul tau lenes, cald, cu ferestre curate,
sub care gura, deodata, singele tau,
capata gust de vin aromat
de culoarea amurgului.
|