Asadar uite o floare rara: tacerea partasa la apus. Toate gindurile sint prea sus, ca intr-un inceput de primavara.
Si totusi tabloul e ieftin:
stridenta cromolitografie,
pe care o fixai - cine mai stie ? -
pe-un perete de scinduri cu-un spin..
Iata pretul neuitatului amurg: amintirea clipelor stinse, -cind, in patru zari necuprinse, spre durere visele curg.
Un singur zvon: noapte! - i-au murit vremii semnele toate si-n a zarilor moarta cetate ti-astepti dorintele sa cada coapte
|