E putin ceea ce spun. Dar pot sa spun orice
Cred ca pot sa spun. As putea sa arat
cum creste iarba, cum se-nalta un zid,
cum se nasc cai de lemn
dintr-o iapa de lemn Pot sa spun
- Esti dator! mi-au strigat. Spune!
Arata cum rasar stelele,
cum singereaza negru pamintul
strapuns pina-n neagra-i aorta,
cum umbla gindurile aprinse sub frunti,
cum mor printre stinci neatinse vulturii,
arata cum coboara din arbori maimutele
devenind oameni, ca sa vineze
maimute prin arbori
Eu pot sa spun orice, ma simt in stare.
Nu mi-e frica de ginduri, de vorbe.
Dar, uneori, asmutindu-le in largul
vazduhului, ele se izbesc ca mustele de geam,
se izbesc si revin ametite, cazind,
apoi iar se izbesc, inca o data, mereu,
ca proastele muste lipsite
de ochiul adinc al departarii
Deschide fereastra! Dincolo de geam, se vad spatii intinse, case si oameni, se vad mere leganate pe ramuri, se vad gradinile mari ale tarii, ale planetei,
in care zilnic trebuie sa arunc pietre si vorbe si pietre, astfel ca, ridicindu-le, sa bagati de seama, in fine, si florile. Dar trebuie deschisa fereastra.
O, va jur, credeti-ma, pot sa spun orice. Dar trebuie deschisa fereastra, fereastra intelesurilor adinci, ce-ar putea sa cuprinda adevarul meu si pe-al vostru.
Aduceti-va aminte mereu, spuneti mereu: "deschide fereastra!" Altminteri, zborul gindurilor va pastra in veci geometria strimta a odaii, tusea scurta astmatica, a caietului cu amintiri, unghiul inchis, cu trei dimensiuni, in care atit de bine se potrivesc pinzele paianjenilor
Spuneti mereu: "deschide fereastra!"
"Esti dator!" strigati. "Spune!"
"Arata cum creste iarba, cum se-nalta un zi
cum se nasc cai de lemn
dintr-o iapa de lemn, cum coboara
din arbori maimutele, devenind oameni,
ca sa vineze maimute prin arbori
Spune orice! Poti!
Esti in stare sa spui! Esti dator!"
O, deschideti, deschideti fereastra!
|