Drace! E timpul, se-apropie noaptea!
Am hotarit. Totul se va sfirsi!
Jocul sinistru se va sfirsi. Voi da drumul luminii!
Desfacind-o din lant, o voi asmuti
asupra celor din urma neguri amagitoare si umbre!..
Vino, noapte! Sint gata. Calul e pregatit:
in cilti i-am legat copitele. Mute,
nici un zgomot nu vor stirni.
Tiptil, pe furis, infasurat in pelerina noptii,
voi intra calare
in regatul inflorit al iluziilor,
injunghiind strajile, crunt voi intra
cu sabia-n mina, fioros, spintecind,
taind orbeste in dreapta si-n stinga!
Crincen macel voi aduce, urgie,
printre mastile vechi, surizatoare,
idoli albastri si galbeni si mov,
fosnitoare matasuri, mucavale boite,
fantome albe, portocalii,
crunt voi reteza in dreapta si-n stinga
capete usoare de guma baltata, de hirtie,
capete dure de tuci si de lemn zugravit,
fragile globuri mincinos poleite -
singe, singe pestrit va curge in juru-mi
ureind in valuri de culori strigatoare
pina la pieptul calului!
Pe viul Dumnezeu, totul se va sfirsi! Cumplit voi intra la noapte in regatul iluziilor -
si plecind, ostenit, plin de rani si de semne,
plin de ranile propriei mele spade,
din patru parti foc voi pune
mincinoasei imparatii.
Si galopind bucuros,
in plina lumina, la-ntoarcere,
scalpuri singerindc, multicolore,
voi purta la oblinc
spre adeverirea gloriei mele
O, nu ma credeti, prieteni - va mint! Dar, stiti si voi, se ivesc citeodata pe luna mari furtuni, mai ales primavara, valuri inalte stirnind pe Marca Serenitatii.
Si iata deci cum,
luna privind-o intr-o seara,
mi s-a parut ca ridica sprinceana
si ca-mi suride
- De ce-mi zimbesti asa ? ii strigai minios, drept cine ma iei ?
(minios, fireste, caci, voi stiti, adesea, asupra-nc navalesc mari amagiri).
- Sint eu! imi raspunse un glas. Mi-esti drag! Si nu era, nu era luna!
Lasati, deci, iluziile sa vina la mine
|