Vezi, tata, intelesul unui destin minor pentru nadejdea pacii innamolite-n vis, nu eu, poet nevrednic, nu eu il voi fi scris, ci l-a pierdut tacerea in nefirescu-i zbor.
Prieteni, ridic steagul, sa mergem deci la lupta! in fiecare noapte va strig adinc si tare, va strig adinc si tremur si va pindesc in zare, si mina mi-e-nghetata si flamura e rupta
Vezi, tata, intelesul unui destin hilar Nadejdea pacii, moarta, i-ascunsa intr-o teava, si glasul tau si mina, de buna seama brava, degeaba poarta steagul si cheama in zadar!
Dar sortii pentru viata acestui prunc prea dalb, iesit din basm la lupta pentru-a cadea ucis, nu eu, poet nevrednic, nu eu il voi fi scris pe steagul rupt si vested, odinioara alb
|