N-ati adunat bine, - de-atunci ra-am temut! - n-ati adunat amanuntit, cu toata grija, cu toata groaza, cartofii bruni, cartofii cenusii, cartofii de culoarea pamintului, cartofii marunti, vicleni, rataciti in adinc N-ati dezgropat toate cuiburile, n-ati retezat radacinile adinci, indaratnice, de otel, n-ati stirpit cu desavirsire tuberculii de tuci, - si-n urma voastra a ramas, nestiut, ascuns, mijind incet verzui ochi diavolesti, cartoful, cartoful uitat in pamint
Si-acum priviti, uitati-va in mijlocul continentului,
spre marile paduri, in care ecoul
nu mai stie alt cintec decit rapaitul tobelor,
al bocancilor, al senilelor,
priviti, ascultati dincolo de cimpia muzicii,
peste care zadarnic rasuna insingerata de presimtiri,
o data la un sfert de veac,
ciocanitoarca simfonica a destinului,
priviti, pretutindeni, pe toate hartile mintilor omenesti,
e insemnat iarasi
locul de groaza, cuibul sinistru in care a ramas ascuns
oul mortii,
cartoful, cartoful brun, cartoful uitat in pamint
Si cine nu stie
ce va fi sa se-ntimplc cu un cartof lasat in pamint: el va incolti! Ochii lui, o vreme inchisi, amortiti in somnul de gheata al spaimei, al mortii,
|