Si uite-asa - zicea domnu-nvatator -
discutind, iese adevarul!"
Si discutam, si ziceam, si vorbeam,
si eu ziceam daca, si tu spuneai poate
si el zicea dt-de-cit. Si-apoi
a mai zis cineva ceva, un cuvint tremurat,
ori un cuvint obligatoriu:
miine, ori piine, sau asa ceva
Si toti ne uitam in pamint, intr-un punct
de unde, impingind usor citiva bulgari marunti,
urma sa se iveasca un colt roscat-verzui,
apoi un lujer subtire,
care nu trebuia sa depuna nici un efort
spre a-nflori, pe loc, sub ochii nostri
Si discutam mereu, si ziceam, si vorbeam -
"dar, fiti atenti!" - spunea domnu-nvatator:
"trebuie sa stam la o distanta egala
de lucruri, de nu si de dai" -
si eu ziceam oare, si tu spuneai insa,
si el zicea una-alta, si vorbele
se-mbrinccau unele pe altele,
si ardeau enorme iluzii si ginduri manoase
iluminind pina departe, astfel ca
discutia parea linceda si fara picioare,
si tocmai de aceea aparu, ca un strigat puternic,
nevoia miscarii, risipindu-ne
intr-un umblet infrigurat, in zig-zag
cu ochii deschisi, cu ochii-n pamint, cautind
Si eu spuneam totusi, si tu spuneai parca,
si mai cazu un cuvint tremurat, ori
un cuvint de taina, indoiala, sau asa ceva
Si umblu de-atunci mereu cu ochii-n pamint,
ca nu cumva sa calc floarea ascunsa,
si sfredelesc cu privirea toate pietrele
si le-azvirl din drum, dar sub ele
sint rime si viermi luciosi
si ginganii paroase, cu mii de picioare -
si altfel nu mai umblu, decit cu ochii in jos,
putin adus de spate, cu bagare de seama,
cautind
Si cine nu stie, ma crede nauc
si girbov, ori poate chiar infrint
Dar eu spun mereu totusi, si pe tine
vesnic te-aud zicind poate,
si el zice intruna oare
|