Cercetati, urmariti, prindeti!" dadusem dispozitii severe sa mi se-aduca fara intirziere, numaidecit,
fata ce ma iubea cintind, nu de mult, ce ma iubea permanent cu de Ia sine putere, si pentru care crescusem cu aproape doi centimetri, mindru si atit de tinar, incit toata lumea imi spunea "buna ziua" de doua ori, pentru fiecare obraz ("buna ziua" si "buna ziua"),
sau poate pentru doua persoane ("buna ziua" caprui si "buna ziua" albastru), zarind-o si pe ea in ochii mei
- Vino! i-au spus, gasind-o dupa lungi cercetari, te cheama Dumnealui, te asteapta
in prag, tinar in permanenta - o sa-ti ceara socoteala pentru tot ce-ai risipit din ceea ce
era al lui in exclusivitate!,..
Si iat-o!
O priveam nedumerit.
Ciudat! mi-am s-pus. Semana cu o veche strecuratoare de supa asa cum am vazut odata intr-un film cu Chaplin.
- Ce mai faci ?
- Al mare e-ntr-a IX-a! zicea. (Ce vorbe fara sens!)
Ascultam cu uimire
si parca mi se facea foame
si parca mi-as fi cumparat
un covrig cu sare,
sau orice alta aureola comestibila,
ca sa-mi aduc aminte
in mod violent,
cu stridenta,
de inelul subtire de logodna,
brumat de intirziate candori,
ca sa-mi pedepsesc sufletul,
bratul netrebnic, desprins
"atunci"
de pe talia ei tremuratoare -
o, bratul ticalos mi l-as fi pedepsit
ca Mucius,
cu ura amara intinzindu-l
in flacara nimicitoare de dragoste
a sfintului aragaz obstesc,
odioasa caleasca de nunta!
Era o doamna intre doua virste
Ah, stiu, sint vinovat eu singur!
sa fi strigat atunci,
sa fi strigat,
asa cum ma-nvatase bunul poet:
"o vreme, curma-ti zborul si tu,
prielnic ceas, opreste-te!*"_
si timpul se oprea,
e-aproape sigur
si lucrurile n-ajungeau aici.
(O, Doamne,
lacul,
vremea!)
Dar poate nu e ea! - poate e numai
o stranie parere, o matusa ?
Vezi bine, nu e ea -
adio, doamna, nastere usoara!
|