De mic copil, inainte de a face ceva mai bun, inainte de a invata sa merg pe picioare, cred ca am inceput prin a cauta certitudini, certitudini Obiceiul asta mi-a ramas si acum cind m-am facut
baiat mare.
Doamne, ce bine e sa ai certitudini!
Sint lucruri care-ti vin mai frumos decit hainele noi, decit
propria-ti piele, sint mai utile decit umbrela, sau inventia tiparului: calduroase, intime si protectoare ca niste perdele.
Sint aproape douazeci de veacuri de cind caut, de cind caut, impreuna cu amicii mei, mereu, dar pina astazi eu n-am gasit nici o certitudine in afara de cele patru picioare ale patului meu.
intotdeauna singur, intotdeauna mare,
din patul meu foarte cert si orizontal,
pot sa vad, prin fereastra cu gratii, cerul intotdeauna
albastru, castanul intotdeauna solemn si treptele dealurilor in fundal.
Pot sa urmaresc hirjoana indecenta a norilor greoi
si senzuali, pot sa-mi dau seama ca solemnitatea castanului vine
din radacina, pot sa rid cu hohote de o craca rasucita ciudat si comic
in fereastra si sa primesc mesajul aerian al papadiilor si al ginganiilor
cit o neghina.
|