Fa-mi plata, te rog! Trebuie sa plec.
inchid un ochi si vad
mari adevaruri solide. il deschid,
si lucrurile se fac mai mici,
si vad cu doi ochi
mai putin decit cu unul,
si vad, cu doi ochi,
jumatate
din cit vad cu unul
Plata, va rog! Nu mai am nimic
de cerut - o meduza volatila
imi locuieste craniul -
si trebuie sa plec, vazind mai putin,
si trebuie sa vad cit mai putin
ca sa mai pot ramine Ia masa -
si nu mai c decit un albastru
curat, pe care ne putem aseza
cele mai clare raspunsuri:
Da, recunosc, stiu ca oamenii au,
in general,
doua picioare, doua miini,
cite doi ochi si o singura frunte -
si altceva nu mai stiu.
Stiu ca oamenii se-nmultesc,
in general,
prin iubire, doi cite doi -
si altceva nu mai stiu nimic, nimic
De aceea nu-mi mai puneti intrebari -
altceva nu mai stiu. Plata, va rog!
Si stingeti odata aceasta cumplita
lampa scormonitoare, de iad,
care-mi bate in ochi!
V-am spus tot, va jur! La urma urmei,
din cite adevaruri se compune un om ?..
Plata, va rog!
Voi, picioare murdare,
ramineti afara!
|