Ar trebui sa fie tacere. Sa se auda,
ca altadata, lemnele troznind in soba,
sa se auda toaca solemna
de la biserica din sat,
sa se auda lampa cum arde,
lucrurile cum stau de fata,
masa, dulapul, scaunul,
floarea inalta si palida din colt,
sa se auda gindurile poetului
fosnind liric, gratios
Ar trebui sa fie tacere,
sa fie tirziu,
sa ne gindim, fireste, la iubitele noastre,
sa visam mereu la o casa in Australia,
la o casa micuta, napadita
de verdeata si intimitate, o casa
modesta, marunta, cromolitografica,
evlavioasa, o casa patriarhala,
cu cerdac, in Australia,
sau poate chiar undeva in judetul Arges,
o,
Doamne-Dumnezeule,
in judetul Neamt!
As fi vrut sa stam de vorba in liniste,
sa cautam cuvintul atent,
fara graba, didactic,
sa-l intoarcem pe-o parte si pe alta,
sa-l ciocanim cu grija, sa-l incercam
in dinti, ca pe o piesa de aur, sa-l cautam la dinti, pentru ca nu e cal de dar
Dar nu e timp, nu e liniste,
nu exista uitare,
ci bate un vint puternic, catastrofal,
cu o mie de kilometri pe secunda,
o vijelie care smulge in zbor
capetele de sub palarii, azvirlindu-le
de-a dura in praful raspintiilor, un uragan
ce ridica uriase valuri, pe care
planeta noastra a capatat
un tangaj insuportabil
Ah, nu! asadar nu e vorba
de un voiaj de placere,
asadar, nu ne putem flutura in voie,
unul altuia, batistele, sufletele,
tulburatoarele ginduri duioase
si tot atit de cutezatoare,
de oameni ai veacului cosmic -
nu! si inca o data nu!
Voi fi silit, de aceea, sa ma intorc
din drum, pentru o vreme,
sa-mi parasesc, deocamdata,
incintatoarele excursii lunare,
voi fi silit, de aceea, sa va adresez,
nu niste lirice soapte ametitoare,
nu obisnuitele strigate mici de uimire umana,
strigate de buzunar,
ci poate chiar un discurs,
cu vorbe mari (si desigur prea multe),
cu vorbe mari, nedezmierdate, singerinde,
nu alese intotdeauna si lustruite cu grija,
ci imbulzite in flacari, zbirniind
in fluxul coplesitor al unei mari indignari,
al unei grele nelinisti.
Voi fi silit, de aceea, sa deschid
un mare proces al Pamintului,
in care va fi vorba de mate,
de mate,
de mate
in care va fi vorba de tuberkuloza
(cu k nemtesc!), de lacrimi,
de luminari, de slava si singe,
de pamint, de lumina si de sudoare,
in care va fi vorba de mine insumi, domnule,
de productia de celofibra
si poate chiar de apocalips!
Si atunci, iata,
sa lasam amintirile sa invie,
sa chemam duhurile suave ale vremii,
sa fie citata istoria,
soarele,
padurea,
palma aspra si dulce a mamei,
fruntea palida si brazdata pretimpuriu
a fratelui meu, functionar
la marea companie petroliera,
sa fie citata noaptea
si podurile de cale ferata din Franta,
si iarna lui 1942,
si Statuia Libertatii din New York,
sa fie citata batrina Volga rosie
si amintirea bunului meu coleg
Haimovici Mandy,
sa fie citat tovarasul Isus Christos si inevitabila mea calimara
Aha, aho, muze pestrite, muze lihnite, muze pacatoase, aho, aho, muze imparfumate, muze proaste, muze pocaite!
- Are cuvintul Intiia Bocitoare !:
"Stirvuri si gropi. Carne. Plagi. Rani deschise. Maruntaie. Singe. Carne sfirtecata. Mate. Miini rupte. Miini. Miini si picioare stinghere. Ochi. Orbite goale. Capete fara trup. Trupuri fara capete. Singe. Oameni. Oase sfarimate. Cutii de os cu gratii. Cosuri de os. Cutii goale. Albe. Bile de os. Albe. Arse. Zgirciuri. Vertebre. Falange. Rotule. Bile albe de os. Oameni. Oase calcinate. Mai multe oase decit pietre pe intinderea lumii. Abia mai razbat printre ele, ierburile, florile Oase"
|