Pleaca, fluture, du-te, niciodata
nu iesim din razboi! Priveste-ma, iata-ma,
ratacit, zadarnic, ca un cuc pe Niagara,
dorm si eu imbracat, mereu, cu ranita-n spate,
dorm pe mine, dedesubtul meu, ingropat
in cartusele trase,
in cartusele lumii, mai frate!
Eu lampa n-o mai sting, n-o mai aprind, nu mai citesc, nu mai scriu, Eulampia, dragostea mea, doarme si ea vesnic imbracata, dormim impreuna, reciproc, unul impotriva altuia, ingropati in cartusele goale, fumeginde, cartusele lumii, mai frate!
Si-atuncea colonelul racni, imbracat,
cu ranita-n spate: - Va ordon,
treceti girla, treceti girla albastra!
Dar girla e mica, e rosie, o girla
raionala, pacat de ea, mai frate!
- Traiasca! racni colonelul. - Traiasca!
strigaram in cor. - Traiasca! raspunse
ecoul padurii. Dar lampa
n-o mai aprind, n-o mai sting.
Dar lampa singura $-a stins, mai frate
- Dar insa totusi! racni colonelul - sintem oameni! Nu va lasati! Va ordon:
treceti girla, treceti girla amara! -
oameni sintem, va ordon tuturor, fara exceptie:
dati-ne un pustiu, dati-ne pustiuri
si mlastini, si vom face din ele
nemaivazute orase inflorite, ori dati-ne
orase si oameni, si vom face
nemaivazute pustiuri si mlastini rosii!
- Traiasca Alfa si Omega, Cubitus si Radius,
si celelalte constelatii surori! Va ordon:
nu va lasati! Va ordon: nu va lasati
barba, ori lasati-va barba, va ordon:
faceti cum vreti! Si, ingropat
pina la genunchi, adormi racnind bravul colonel,
ingropat pina la briu, pina la git,
in malul ce urca mereu, vazind cu ochii,
in malul de cartuse trase,
fumeginde, fierbinti,
cartusele lumii, mai frate!
Oh, pleaca, deci, fluture, du-te, sint vinovat:
si eu dorm, mereu, imbracat, cu ranita-n spate,
dorm pe mine, dedesubtul meu, ingropat,
si lampa n-o mai sting, n-o mai aprind,
si dorm cintind in nestire, pierdut, desuchiat:
"o, draaaaga mea, iubiiita mea,
o viiisuriiileee meelee!" sau: "Eulampia
singura s-a stins" Si, mai presus de toate:
"va ordon, treceti girla, treceti girla amara,
prin toate cartusele lumii, mai frate!"
|