Ai sa te faci urita, fata trista, fata de piatra!.. Tot ce mi-ai daruit sporeste, urca - piere incet ce ti-am dat, asa cum seaca baltile neadinci uscate de vint. Mi-ai dat putin - ti-am luat tot, ochii mei te pastreaza intreaga si-n cana de lut a inimii melc murmura singele tau.
Ai sa te faci urita, fata trista, fata de fum!
Tot ce era frumos, tot ce era de pret
pe piept am luat, pe frunte, comori uriase -
ce-a mai ramas e aproape nimic
si mai putin inca, ce-a mai ramas,
incet, incet, tot mie-mi ramine,
caci string dupa tine harnic, avar, bob cu bob,
ca vrabia in urma sacului rupt.
Ai ramas putina, fata trista, creanga desfrunzita!.
Ca un tilhar salbatic te-am pradat:
te-am jefuit de taine, de idoli,
de flori si de lacrimi,
iar fluturele tau viu, luminos si nastrusnic,
ti l-am furat, dezgropindu-l din inima ta
si lasindu-te stinsa, desarta,
ca o vesteda crisalida pustie.
Ai sa te faci urita, fata trista, fata amara,
ca o gradina batuta de grindina!
Lacom, infrigurat, te-am spalat in apele melc,
te-am ales, strecurindu-te ca pe un nisip aurifer -
nimic n-am scapat printre degete: toata pulberea ta stralucitoare e-n mine.
Chiar umbra ta, sa n-o cauti zadarnic, ti-am oprit-o pe zid, la plecare, atunci cind inima mea, cxplodind, te-a spulberat.
Si iata miinile mele, priveste-le: in palma lor a ramas incrustata urma genunchilor tai, asa cum ramine pe cojile nucii urma miezului dulce
Saraca ai ramas, fata trista, fata proasta in mine sint toate comorile tale, tot ce mi-ai daruit urca, sporeste - piere incet ce ti-am dat, asa cum seaca baltile neadinci uscate de vinturi
Si-ti strig in fiecare noapte, rautacios, dcschizind fereastra spre luna ce scapata, iti strig mereu cu mihnire adinca si teama: ai sa te faci urita, ai sa te faci putina, fata trista, fata de gheata.
Ai sa te faci urita, fata amara!
|