| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Incheierea coloanei de Emil Botta Ale Uraniei focuri, doar de mine stiute, ardeau in cer. Te imbraca, infioratule, in tenebra de fier! Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
oratie la o moara de lumina
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Geo Dumitrescu
|
|||
|
|
|||
| Viu intr-un suflet, alergind cu pasul gigantic al stilpilor de inalta tensiune, la intrecere cu vintul sprinten al rasaritului, la intrecere cu umbra nemuritoare a ostasului de la Maraton, viu, alergind intr-un suflet prin noapte, si sub pasii mei scrisnesc cioburile beznelor milenare, scapara undele somnoroase ale apelor, dau colt inainte de vreme grauntele ascunse in brazda Viu alergind prin noapte, prelungind in pasii mei patetici, fulgeratori, pasii de-acum o mie de ani ai celor ce fugareau marele zimbru al inceputului, viu alergind, gifiind, si va spun, odata cu sufletul: ati invins.': la Bicaz au pornit turbinele, si-n cupele stravezii de sub tavane gilgiie inspumat cotnarul electric Si va spun marea veste stralucitoare prelungind in bataia inimii mele zvonul rotund, urias, al inimii electrice de la Bicaz, prelungind marele fluviu aerian al kilovatilor in suflul vijelios al strigatului meu de biruinta ce alearga, alearga prin noapte fugarind marele bivol al intunericului si stingind in departarile tarii o suta de mii de opaite Asadar, fiti gata, racordati-va inimile la noul, uriasul izvor de putere al tarii, aprindeti toate luminile, porniti toate motoarele, stirniti trenurile albastre-argintii, trenurile iuti, nefumegoase, ale viitorului! Iar seara, miine seara tirziu, dupa ce va veti duce pruncii la culcare, dupa ce veti desface larg bratele, ca in fiecare seara, in fata ferestrei deschise, in fata amurgului, invirtiti butonul electric, al ceasurilor de veghe, al ceasurilor de munca sau de reverie, si uitati-va lung la cupa fragila de sub tavan, cind izbucneste in ea inspumat fluidul de aur, uitati-va bine la scama arzinda, stralucitoare, la nervul subtire, incandescent, uitati-va bine, cu ochii larg deschisi, cu inima larg deschisa, si veti vedea cum va trece prin lampa ata albastra a Bistritei, cum se desface din mica sfera de foita aurie serpuind prin colturile odaii, infiorind spumele albe al perdelelor, aprinzind literele ziarului de pe masa - veti vedea cum se desira prelung, luminos, in odaie, ata albastra a Bistritei Uitati-va bine si veti simti cum tresar izbiti de proaspata boare electrica, sub umeda respiratie a luminii, copacii defuncti din odaie, brazii usilor si ferestrelor, stejarul si fagii dulapului si-ai mesei si-ai scaunelor, teiul casetei cu scrisori - salutind cu fosnetul lor neauzit amintirea adinca a padurii, girla de aur a luminii de munte, vrajita metempsihoza a apelor Uitati-va bine si veti auzi hergheliile albe, diafane, galopind prin odaie, si veti zari prin ele, departe, la marginea inchipuirii, prin fosnetul nevazut al odaii-paduri, prin scama arzinda din tipla de aur a lampii, albe minuni moldovenesti, inflorind pe umarul muntelui la Stejaru Veti vedea namila intunericului, caruntul bour al inertiei - indelung fugarit prin noaptea istoriei de cei mai buni vinatori ai acestor meleaguri . il veti vedea in fine rapus, impietrit pe brinci in albia Bistritei, stavilind apele pentru a dezrobi timpul, oamenii, lumina, ridicind pe spinarea-i enorma, pe albele-i oase de stinca, nesfirsitul, albastrul Bosfor al Bicazului Peste o suta de ani, voi, stranepoti din veacul de aur, cind veti inchide gura tunelului, oprind apele, pentru a curata marele alambic subpamintean de milul apelor, de scoicile timpului, cind il veti curati cu grija, pentru inca o suta de ani, aburindu-l cu rasuflarea, ca pe o sticla de lampa, si stergindu-l cu imensa voastra batista azurie, veti auzi, desigur, restituite de porii magnetici nevazuti ai betonului, frinturi din marea ceremonie, din crincena batalie cu stinca, veti auzi ecouri ale strigatului de lupta ce-a rasunat cu un veac in urma cutremurind boltile nestatornice, amenintatoare, ale muntelui Si voi veti sti, urechile voastre fine vor recunoaste acest strigat minios si rudimentar pe care-l intonau mii de piepturi inversunate pravalind cu puterea lor napraznica, supraomeneasca, pravalind cu sudoare si singe, stinci salbatice, dure, maluri pietroase de intuneric, cutremurind batrinele dedesubturi neumblate ale muntelui, pina in timpla carunta a Ceahlaului, imparatul muntilor, pina in timpla carunta a timpului, imparatul detronat al inertiei Acesta a fost asprul cintec de leagan al tineretii noastre, cintecul de leagan al viselor noastre exaltate Cu el in frunte, cu acest cintec de patima si putere, cu acest cintec-flamura, au trecut oamenii veacului meu - inaintea apelor - prin toracele nepatruns al muntelui, cu el in frunte, au cutreierat dealurile - inaintea stalpilor cu plete de arama, dezgropind fabuloasele averi milenare ale apelor, adunind freamatul dulce al vazduhului moldovean, limpezimea luminisurilor, argintul cupolelor inalte ale Ceahlaului, poleiul selenar al lacurilor eminesciene, patimasa inflacarare a Luceafarului, intr-un simbure aspru, de foc - stea noua pe cerul Moldovei Pe-aici au trecut, mii si mii, oamenii veacului meu - cautatorii luminii, si fiece piatra e arsa, zdrobita, macinata si mai tarc-mpietrita in trupul barajului si-al tunelului, sub miinile lor arzind de patima si putere, si fiece colt al stincii, si fiecare lacrima a apei pastreaza urma nepieritoare demiurgica, a trecerii lor inflacarate, a sudorii si singelui acestor faclieri ai veacului meu De aceea viu, alergind intr-un suflet, in numele lor viu, alergind, sa v-aduc marea veste stralucitoare, sa va spun: ascultati! ascultati uriasele mori ce macina apa bubuind in subteranele palatului de la Stejaru, ascultati bubuitul marilor mori de otel, in care se-mbina glasul puterii si virtejul de foc al luminii, ascultati-l seara, cind va adunati pe linga case, cind frumosul vostru oras atipeste, in tacerea noptii, dupa ce v-ati dus pruncii la culcare, cind, invirtind butoanele, decupati din noapte mari dreptunghiuri de aur si argint, mari dreptunghiuri de cer moldovenesc, dincolo de care lucreaza sau deapana linistea, miinile, fruntile, dincolo de care mingiie crestete balaie, ori deapana vise, ochii, miinile, fruntile, si tot atunci, dezbracati de tulburarile zilei, tragind linistit la o parte spumele albe ale perdelelor, uitati-va spre rasarit, in sus, departe, si veti vedea ridicindu-se usor, invapaiat, deasupra pamintului, soarele noptii, soarele electric al Moldovei cel mai tinar si mai drag din marea alba de astri ai patriei Mutati-va apoi usor privirile, cu sufletul valurind sub brizele bucuriei spre mica sfera de aur de sub tavan, si veti vedea in freamatul scamei arzinde nu numai ata albastra a Bistritei, ci insasi vibratia umana a muncii, veti vedea arzind in lampile voastre mari inimi omenesti si veti simti in jurul timplei, cald, invaluitor, sufletul arzator al patriei Tocmai de aceea viu alergind intr-un suflet prin noapte, la intrecere cu vintul sprinten al rasaritului la intrecere cu pasul gigantic al stilpilor cu plete de arama, la intrecere cu umbra nemuritoare a ostasului de la Maraton, tocmai de aceea viu alergind, gifiind, cu sufletul valurind de bucurie, viu sa va spun, odata cu sufletul, voua, celor de fata si celor de miine: ati invins!: la Bicaz au pornit turbinele si-n cupele stravezii de sub tavane gilgiie inspumat Cotnarul electric |
|||
Pune poezia oratie la o moara de lumina pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |