Poate trecea caruta amintirii si nu se mai zarea prin praful gros profilul tremurat al fetei pe discul lunii invirtit ametitor pina la galben.
Poate strigai din vin, sau din pierdute lacrimi -
intotdeauna ploile coboara
pe urmele cocorilor plecati
Pe plic, in colt, un fluture multicolor, un timbru:
involuntarul tau sarut.
Si mai putin de-atit ce poate fi ? Gradina toamnei, beata, in noroi, cu parul ud, atatatoare, rizind in farduri umede, intime, de travestiul tau lemnos.
Zadarnic. Nu vei mai gasi nicicind inelul in padure azvirlit. in jurul lui, inele noi de aur aduna arborele, scuturind albastre ghinde.
Ai grija sa nu mori! In ora alba, uraste creta! Toamna iti va da un pic de deznadejde necesara. Poate trecea caruta amintirii: involuntarul tau sarut
|