Astazi am sa scriu pe coala noptii
un poem gindit intr-o alta viata.
Ca niciodata si ca intotdeauna
va fi vorba despre dragoste si despre dimineata.
Era o dimineata de August aceea, si ma durea capul, simteam undeva o rana si aveam o insistenta senzatie de minus: ce frumos incepusesi, dragoste sarmana!
imi aduc aminte de dintii ei:
erau galbeni si aveau ceva din perfectia unui stiulete de
porumb. Soldurile erau vagi si sinul abia cit un bumb.
Era tot o dimineata de August aceea
cind sarutarile au devenit comune ca niste bani
Ei, dar cit te poti iubi cu o fata
care e si taranca si n-are decit paisprezece ani! ?
|