| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Echinox de Magda Isanos Acum cea mai inalta zi a echinoxului se trezi. Aur era si miere-n toate cele; pe fundul florilor grele adormeau bondarii, albinile, arborii isi uitau radacinile, clatinandu-se-n ceru-nsorit si-n apele c-un suflet linistit. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
problema spinoasa a noptilor
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Geo Dumitrescu
|
|||
|
|
|||
| Mai dati-o-ncolo de luna! zicea unul, o sa-ajungem si la ea in curind, o sa ne plimbam si pe ea in pantofi cu senile - Are dreptate! zicea al doilea, mai lasati-le naibii de luna si stele! Sa mai umblam nitel si pe pamint, ca si la noi, zilele trecute, pamintul a devenit rotund - Sa vedem ce facem cu noptile! a mai strigat unul. Si asa aparu deodata pe ordinea de zi, ca un lucru urgent, ce nu mai poate suferi aminare, problema spinoasa a noptilor (Caci era acolo o adunare a poetilor, o sedinta de lucru, cam asa ceva, sau poate ma nimerisem din intimplare in fluxul obisnuit - un fel de ultrasunete - prin care comunica indeobste poetii intre ci) Fapt e ca discutia izbucnise ca o furtuna de primavara si, deodata, printre valuri torentiale si descarcari electrice, m-am pomenit insumi strigind: - Cer cuvintul! ziceam, dati-mi voie, am studiat problema, va pot prezenta un raport cam lung, dar, in schimb, foarte amanuntit - Da-i drumul! sarira glasuri, iar un tinar caruia ii scapara parul la ceafa (pe unde in chip vadit pierdea mult fosfor), rosti solemn acoperind vuietul adunarii: - Are cuvintul cetateanul de la marginea orasului! Se facu liniste. - Fratilor! strigai, sugrumat de emotie, trebuie sa gasim o solutie - asa nu mai merge! Noptile sint prea mici, tot mai mici - inguste vilcele intre muntii inalti ai zilelor, intre muntii inalti, puternici, plin de grele paduri, ai zilelor. Trebuie sa fie o cale, la naiba! - noptile sint prea mici, prea putine, nu ne mai ajung - scurte fulgere de bezna intre doua coloane albe, intre doua coloane albe, inalte, fara sfirsit. Trebuie sa fie o iesire - nu mai e chip! Vazduhul fermenteaza, ochii sint plini, urechile, inima - ziua lasa pe noi o roua bogata, fecunda, lumini si vorbe, amintiri, grele dire adinci. Oamenii lasa in adincul nostru urme de foc, valuri, lacrima fruntii, zimbete si miini in miscare, miini, sute de mii de miini ce flutura pe strunele zilei . Iata amurgul. incet, nervii zilei se linistesc, unul cite unul, se sting ca niste filamente, devenind rosii, mov, cenusii, negri Ca o femeie in putere, stergindu-si miinile, lepadind sortul, ziua se lasa somnului, usor, ostenit-zimbitoare, mirosind a lapte Tu iti mii spre casa batrinul car solid, trosnind de povara, batrinul car al zilei, incarcat cu virf, il mii spre casa plin de roade, grabit sa-l descarci - o, peste masura de grabit, insetat sa-l descarci, sa-l cintaresti, sa-l numeri, sa-l treci in condica Ah, dar va spun, la dracu! noaptea ne-a ramas mica, strimta, caraghioasa, ca o caciula din copilarie! Nici n-apuci sa-ti descarci carul pe jumatate, si cinta cocosii si nu stiu cine naiba azvirle un afurisit de dovleac aprins deasupra casei, sculind lumea din somn in zadar te zbati, furnica, tirind poveri de-o suta de ori cit tine, sa le tragi de-a busilea pe gura ingusta a bordeiului - bordeiul noptii nu le mai incape Si-atunci, oh, ce ciuda, ce deznadejde te-apuca atunci, ce minie crincena, sora cu moartea, si strigate grele de neputinta se zbat bolborosind in cosul pieptului: - Unde, unde sint noptile? Ce se-ntimpla? Poate sint pe undeva stocuri supranormative ? Poate le-aduna unii avar si le-ngroapa in gradini. Ia radacina pomilor, crezind ca le vor putea lua cu ei in mormint, ca sa le traiasca pe indelete, dincolo, ca si cum n-ar fi acolo destule nopti, prea destule Poate e pe undeva o scapare din vedere, o greseala de planificare, de vreme ce am ajuns sa producem mii si mii de tractoare pe an si, mai mare rusinea! abia 365 de nopti! Trebuie sa fie o solutie, asa nu mai merge! Ne trebuiesc nopti ca lumea, intregi, duble, daca se poate, da, duble, cite doua nopti pentru fiecare zi, ca sa putem masura toata avutia si toata puterea fiecarei zile, ca sa putem prelucra polenul imbelsugat - sfinta prada pe care oamenii o aduna din torentul vertiginos al clipelor Stiu, cineva o sa-ntrebe, fireste o, iubiti agricultori ai noptii, dar ziua ce faceti ? Cum asa, ziua ? - Ziua ? Dumnezeule mare! - cum sa pierzi vremea, 7-iua, cu capul in palme, in fata hirtiei - ziua! - calculind cintecul probabil de miine?! Cine-ti mai da inapoi ce-a scapat ochiul, urechea, bataia inimii ? Cine-ti restituie tremurai risipit al zilei, cine-ti intoarce culorile ce fug pe obrazul otelului fierbinte, clipa cind aluatul devine piine, cind saminta devine holda, cine, o, cine-ti mai da inapoi glasurile, pasii, singele alergind, incordarea tuica tare a fiecarei zile ? Si-apoi, nu va suparati, versul, fratilor, e o floare de noapte il semeni in zori, il stropesti cu toate apele zilei, dar el infloreste tirziu, dupa miezul noptii, in bataia lunii. El creste noaptea - noaptea e-a lui, noaptea ard mai puternic, mai luminos, si cuptoarele otelarilor si condeiele. Noaptea ard condeiele, ascultind virtejul instelat al turbinelor din munti, soapta cimpurilor intinse, grumazul linistit al pompelor de sonda, ce se leagana tacut, egal, cufundind ciocul adinc in calimarile lor nevazute, de sub pamint Da, noaptea ard mai puternic condeiele lasind dire aprinse, luminoase, pe coala neagra a noptii. Dar noptile ne-au ramas mici ca un cupeu de altadata, cu perdelute de dantela, un cupeu decolorat, strimt, in care nu mai e loc sa desfasuri, intreaga, harta zilei, harta sufletului Avem nevoie de nopti adinci, incapatoare, duble, daca se poate, de nopti mari, frumoase, ca mintea romanului de pe urma Trebuie sa se ia masuri, asa nu mai merge! E timpul sa trecem la fapte, sa-naintam o petitie ("avem onoarea a va ruga sa binevoiti a dispune"), sa mergem in delegatie la Ministerul Noptilor, la Ambasada Lunii, sa cerem nopti mai mari, nopti inalte, nopti-turn, sa cerem drepturi egale pentru zile si nopti, pentru lucratorii de noapte, sa cerem o mai justa repartizare a noptilor pe cap de locuitor Sa se ia masuri drastice impotriva celor ce irosesc materialul noptii (au fost vazuti indivizi, ce sustineau ca sint calugari - si poate ca erau chiar calugari - croind cu nemiloase foarfeci cucernice, din postavul scump al noptii, sutane, tot felul de sutane si de stindarde ale intunericului!). Mai sint unii care le speculeaza la Talcioc, le vind la negru - nopti din pachete, nopti false, imitatii, simple petice de bezna, pe care daca le duci la ureche, auzi impuscaturi si gemete, de departe, din toate colturile lumii Altii prapadesc materialul noptii taind din el minecute de satin (cu care se-mbraca dealtfel si nesuferitele ciori), si-asa le vine mai usor sa motaie prin birouri, tolaniti pe registre si dosare pline de oameni vii Ajunge! Asa nu mai merge! Sa se ia masuri! Sa se confiste noptile de la cei ce dorm ziua zugravind-o in culoarea intunecata a nepasarii si zicind ca e noapte, de la cei ce-si plimba aghioase melancolii prin birouri si ateliere, pe linga unelte, dormind in post, in ghereta de garda a zilei, de la cei ce traiesc dormind, intr-un somn perpetuu, de la cei ce cufunda noptile-n spirt, scotindu-le albe, stravezii, impleticite, de la cei ce se tem de noapte, fugind de oglinda linistita a somnului, de la cei ce fug de somn ca de moarte, de frica viselor, de frica necrutatoarei sinceritati a viselor (caci visele scot uneori ridicind deasupra, precum apele, din adinc, azvirlind la tarmul constiintei, cadavre de ginduri ingropate pe furis, dosite, la a caror vedere palesc de groaza acei ce se stiu vinovati) Dar noi, noi nu ne temem de vise, nu ne temem de nopti, noi visam cu condeiul in mina, cu ochii larg deschisi, ridicind fatis din adincul calimarii trupul rumen, insufletit, al zilei, seva puternica, vie, ce leaga una de alta clipele spre viitor, ca o artera de singe esentiala. Dar dati-ne nopti, pentru Dumnezeu! nopti mai multe, mai mari - trebuie sa fie o solutie, dati-ne nopti mai multe, inalte, de tip nou, sa ne putem sui pina la umarul inalt, luminos, al zilei, sa putem preamari, cum se cuvine, sfinta prada pe care oamenii o aduna din torentul vertiginos al clipelor O, zadarnic ne rugam, stiu prea bine zadarnic ne batem ca apa de maluri Voi, dragii mei arcasi ai penitei, voi, viteji dorobanti de garda ai noptii, sa va spun drept: noptile nu vor creste de la sine, sa va spun intre noi: dupa cite-am aflat, altele-n plus nu vom primi, e-aproape sigur. Ramine sa ne gospodarim cum om putea, sa ne gihdim bine: trebuie sa fie o cale. Sa facem economii, sa-nlaturam risipa (poate vom fi nevoiti sa suprimam si cota rezervata pentru redingotele pinguinilor), sa vorbim cu minerii, sa ne rugam de ei frateste - doar si ei umbla cu stele prin intuneric - poate ne scot pentru noi un filon intreg, un filon mai mare, mai negru, sa ne-ajunga mai multa vreme Si-apoi, unde sint inovatiile noastre, tehnica noua, metodele indraznete, inaintate ? Dar vastele noastre resurse interne, resurse uitate ?: noptile pierdute in somnul adinc al veacurilor, in drumul nesfirsit al istoriei, noptile ucise in lungii ani de robie, in lungii ani pierduti, ai razboaielor, sfintele nopti de veghe la capatiiul ranitilor, bolnavilor, pruncilor, sfintele nopti de singe si speranta, noptile zabrelite ale puscariilor, toate noptile netraite, strivite, interzise, ale omenirii, noptile cu dintii inclestati, frinte pe roata, impuscate Toate ne apartin, pe buna dreptate - sa le-adunam cu grija, migalos, sa le topim in furnalele calimarilor si sa-ngrasam cu amintirea lor fecunda pamintul noptilor noastre de azi Asa trebuie sa facem, sporind in fel si chip, puterea ogoarelor noastre, dar mai cu seama, ar trebui poate sa lucram cu cerneala fierbinte Asta v-o spun, nu de la mine - de fapt, e o taina. Am furat-o tragind cu ochiul la oamenii care fac piine, care fac otel Va spun pe cinstea mea, era vorba de flacara, de dogoare - de-asta se umfla piinea, rumenindu-se, de-asta fierbea seinteind otelul Asadar, vezi bine, aici e secretul: sa lucram cu cerneala fierbinte, sa stropim pomul noptii cu cerneala fierbinte ca sa creasca-n el, mari, pline, orele, sa se umfle-n el, grele, rotunde, ca niste portocale negre, zemoase, cu miezul albastru, instelat cu seminte de aur Sa lucram cu cerneala fierbinte! |
|||
Pune poezia problema spinoasa a noptilor pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |